O poezie foarte frumoasa scrisa de un dascal .
Poveri de ani adună sufletul de dascăl,
Călătorind prin timp, cu gândul la Copii
Uitând de el, uitând de alte griji,
Sperând că ei frumos s-or împlini !
Clădind cu trudă drumul lui în lume,
Examene tot dând în fiecare zi,
El, Dascălul adesea n- are,, nume”,
Pentru că nu e posesor de bogăţii!
Nu dă din coate ca s- ajungă primul
Şi nu se ploconeşte la cel tare.
Este cinstit şi varsă pentru asta,
Adesea lacrimi prea usturătoare.
E demn şi elegant în simplitatea lui,
Iar frumuseţea vine din interiorul său
Şi astea cumpărate nu pot fi,
Sunt darul rostuit de Dumnezeu!
Nu- i un slujbaş tocmit pentru- o simbrie,
Căci sufletul nu poate fi plătit !
Nici pentru darul de Lumină şi- mplinire
Un preţ în bani nu poate fi găsit !
Acesta- i DASCĂLUL ! Şi încă multe
Despre credinţa lui s- ar mai putea rosti…
Cuvintele sunt însă prea sărace,
Nu pot cuprinde tot ce- ar trebui.
Priviţi-l şi trataţi- l cu respect,
Deosebindu- l de neghina cu păcat !
Şi nu uitaţi să-i spuneţi,, Mulţumesc !”
Pentru LUMINA ce din suflet EL v- a dat!
(Nina Beldie – Dascalul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu